Mănăstirea Berivoii Mari – Raiul de la poalele munților Făgăraș

Mitropolia Ardealului
Arhiepiscopia Sibiului
Județul Brașov

5 viețuitori

 

Mănăstirea Berivoii Mari poartă hramul Sfântul Apostol Andrei, Înălțarea Domnului (paraclis), Sfântul Iosif de la Partoș și Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei (paraclisul de iarnă). Aceasta se află în satul Berivoi, comuna Recea, județul Brașov, străjuită de crestele Munților Făgăraș și scăldată în margine de apele repezi ale râului Berivoi, într-o minunată poiană înconjurată de codrii foioaselor şi răşinoaselor.

Vechea vatră monahală a fost la începutul secolul XVIII una dintre cele mai înfloritoare mănăstiri ardelene, satele Berivoiul Mare și Berivoiul Mic aflându-se o lungă perioadă de timp în proprietatea familei Brâncoveanu. Existența acesteia este consemnată într-o conscripție din anul 1748.

Mănăstirea a fost distrusă în anul 1761 de armatele generalul A. Bukow din ordinul împărătesei austro-ungare, Maria Tereza, întrucât devenise principalul obstacol în calea impunerii uniației în sudul Transilvaniei. Distrugerea ei a implicat şi uciderea unor călugări din obştea existentă atunci, condusă de vrednicul stareţ Gervasie arhimandritul, un părinte cu viaţă aleasă, venit de la Muntele Athos. Istoricul Ştefan Mateş scrie în cartea sa „Mănăstiri distruse în Transilvania”, că o parte dintre ei au fost arşi împreună cu alţi călugări de la Mănăstirea Bucium, din apropiere, iar o parte au fugit dincolo de munţi, în Ţara Românească.

Timp de aproape 250 de ani, locul a rămas doar în amintirea localnicilor. Este reînființată în anul 1993, când se demarează lucrările de construcție a paraclisului cu hramul Înălțarea Domnului şi câteva modeste chilii pentru vieţuitori în frunte cu primul stareţ, ieromonahul Andrei Spanache. Paraclisul a fost târnosit în anul 1995 de către regretatul mitropolit Antonie Plămădeală.

Din anul 1997 conducerea mănăstirii a fost preluată de către tânărul stareţ Protosinghelul Iosif Toma, venit aici de la Mănăstirea Afteia, din judeţul Alba. Acesta, împreună cu puţinii vieţuitori şi ajutat de sătenii din Berivoi şi satele învecinate, încep în 1998 lucrările de construcţie la biserica mare cu hramul Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, apostolul românilor. Lucrările de şantier au fost conduse de vrednicul de pomenire Gheorghe Haşu din localitatea Lisa, un iubitor de Dumnezeu şi mare meşter în construcţii de biserici. Tot atunci se construieste un complex de chilii, trapeza, sala de protocol și arhondaricul.

Biserica se circumscrie stilului neobizantin, având câteva elemente care îi conferă o frumusețe aparte: 131 de ocnițe în exterior, cu pictură în frescă în a pictorului Oprea Florin Pioară, brâul de piatră ce o înconjoară, cele trei turle, dintre care două deasupra pronaosului, marmura albă de Rușchița din pronaos. Pictura catapetesmei şi a mobilierului din biserică aparţine rasoforei Procopia Huza, de la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.

Mănăstirea adăpostește părticele din moaștele Sfântului Iosif de la Partoș, Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei și Sfinții Părinți uciși la Hozeva.

În curtea mănăstirii se păstrează, așezate pe un piedestal din beton, trei cruci provenind din cimitirul vechi (secolul XVIII) cu inscripții în chirilică, greu descifrabilă.

Împrejurimi:

  • Mănăstirea Dejani (10 km pe ruta Berivoi-Recea-Dejani)
  • Mănăstirea Bucium (20 km pe ruta Berivoi-Recea-Bucium)

Căi de acces: DE68 pe ruta Brașov-Făgăraș, apoi se continuă spre comuna Recea și se urmează indicatorul (18 km de Făgăraș)

Coordonate GPS: 45°40’58.09″N, 24°58’31.32″E

Stareț: protosinghelul Iosif Toma

Contact: 0722.750.004

Cazare: 15 locuri