Mănăstirea Celic Dere – unde Icoana Mântuitorului se curăță singură

Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Episcopia Tulcii
Județul Tulcea

55 viețuitoare

 

Mănăstirea Celic Dere poartă hramul Adormirea Maicii Domnului în biserica mare, Acoperământul Maicii Domnului în paraclis și Izvorul Tămădurii în biserica de la subsol. Acesta se află în comuna Frecăței, în partea de nord a Dobrogei, fiind unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră.

Și-a luat numele de la pârâul Celic aflat în apropere, „Celic Dere” fiind nume turcesc care înseamnă „pârâu de oțel”, aici găsindu-se arme din trecutul îndepărtat.

Referior la anul înființării așezământului există două versiuni:

  • Mănăstirea a fost fondată de „arhiereul” Athanasie Lisavenco în anul 1835 conform Marelui Dicționar Geografic al României
  • Mărturia arhimandritului Roman Sorescu fixează fondarea Mănăstirii Celic Dere „pe la 1840”, de către călugări români și doi călugări ruși întorși de la Sfântul Munte Athos (arhimandritul Athanasie Lisavenco și schimonahul Paisie).

În anul 1846 s-au construit prima biserică din mănăstire, închinată Adormirii Maicii Domnului, și un paraclis cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril.

Athanasie Lisavenco transformă noua vatră monahală de viețuire monahală în mănăstiri de maici, construind pentru călugări o bisericuță și câteva chilii la 2 km mai la vale, unde înființează a doua mănăstirea , Celicul de Jos sau Celicul Mic.

După ce a fost deteriorat vechiul locaș, între anii 1910-1916 a fost ridicată biserica mare a mănăstirii de către arhitectul Toma Dobrescu, dar și câteva dintre edificiile actuale, cu contribuția Ministerului Cultelor și cu daniile credincioșilor. Noua biserică a fost pictată între anii 1926-1932, în frescă, de pictorul Gheorghe Eftimiu, în stil neobizantin, de o neasemuită frumusețe, cu motive obișnuite în bisericile românești din epoca brâncovenească. Catapeteasma, sculptată în lemn de păr și aurită cu foiță de aur, este de mare valoare artistică, fiind opera meșterului Anghel Dima din București. Biserica a fost sfințită în anul 1932 cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de către episcopul Cosma Petrovici.

Biserica este construită în plan triconic, în stil clasic modern de tradiție post-bizantină. Construcţia este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. Biserica de la subsol, pe baza planului întocmit de arhitectul Toma Dobrescu din București, a avut inițial destinația de gropniță, fiind transformată apoi în biserică de iarnă cu hramul „Izvorul Tamăduirii”, unde s-a slujit între anii 1932-1954

În exterior despărţirea celor două biserici este marcată de un brâu înconjurător. Are 3 turle, una mare pe altar-naos octogonală cu 8 ferestre înguste şi înalte prevăzute cu frumoase ancadramente în piatră şi două mai mici pe pridvorul închis aşezate dreapta-stânga tot de formă poligonală. Pridvorul deschis este susţinut de 4 coloane mari aşezate în faţă şi alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” adăpostește epitaful Mântuitorului brodat de maica Antonina în anul 1865 cu fir de aur şi argint, 85 de strane, policandrul și sfeșnicele lucrate în anul 1928 la fabrica de laminat din Brașov.

Paraclisul Sfinții Mihai și Gavril a fost distrus în anul 1916 de inundații, în locul acestuia fiind înălțată o troiță – cu Sfânta Masă protejată de un acoperiș de tablă. Aici stă scrisă următoarea frază: „Aicea a fost biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril, a treia din Mănăstirea Celic Dere, ctitorie a arhimandritului Athanasie și drâmată de inundațiile din 1916. Spre aducere aminte s-a facut această însemnare de arhim. Porfirie Ștefănescu în 1976 – aug. 1977”

La Mănăstirea Celic Dere se află mormântul ctitorului Athanasie Lisavenco (1800-1880), ale cărui moaște (mâna neputrezită) sunt depuse într-o mică raclă foarte frumos argintată, așezată pe dreapta în paraclis, Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni și Icoana făcătoare de minuni a Mântuitorului, care se curăță singură.

În anul 1954, în clădirea atelierului de țesătorie s-a amenajat un paraclis pentru slujbele de iarnă, închinat Acoperământului Maicii Domnului. Aici, pe partea stângă, lângă Altar se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, îmbrăcată în argint și poleită cu aur, care a scăpat de doua ori din foc.

icoana-Maicii-Domnului-Nero

Icoana a aparținut unei familii de credincioși din comuna Narusai, județul Ismail, de unde și numele de Maica Domnului Narusaiscaia. Această icoană a rămas neatinsă de flăcări când casa acestei familii a ars. Unul din moștenitorii de mai târziu, părându-i-se icoana veche, înnegrită, neinteresantă pentru ei, a pus-o în cuptor să ardă, dar flăcările au izbucnit în afară, icoana rămânând intactă. Văzând minunea, a luat icoana și a așezat-o în camera cea mai curată. De ziua Sfintei Învieri, stăpânul intrând în casă, a văzut o rază de lumină în jurul icoanei și a auzit un glas care a zis: „Duceți-mă la fecioare!”. Atunci erau în Basarabia fecioare care primeau învățătură despre rânduielile călugărești de la părintele arhimandrit Atanasie, întemeietorul Sfintei Mănăstiri Celic Dere. La eliberarea Dobrogei, icoana a fost adusă în mănăstire, fiind primită cu mult alai. Și-a arătat și de această dată puterea, fiind vindecați imediat doi călugări peste care se trecuse cu icoana. Fiind aici ocupație bulgară în anul 1916, icoanei nu i s-a întâmplat nimic. Inițial ea fusese ascunsă, dar una dintre maici a visat că icoana i-a cerut să fie dusă în biserică și așa a procedat. De atunci a mai făcut și alte minuni, aducând ploi în vreme de mare secetă.

O altă icoană unicat, la care pelerinii vin să se închine cu mare nădejde în puterea dumnezeiască este icoana făcătoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos, adusă aici între anii 1806-1812. Este cunoscută şi sub numele de „Icoana care se curăţă singură” deoarece la un moment dat era înnegrită de trecerea timpului, dar apoi, ca o minune, chipul Mântuitorului s-a luminat în parte. Legenda locului spune că icoana a fost adusă de un soldat care le-a spus călugărilor că, deşi este înnegrită, ea se va curăţa, iar ochii lui Hristos se vor deschide. „Părinte, ţineţi această icoană. Dacă Sfinţia Voastră nu veţi trăi până la sfârşit, cei care vă urmează să păstreze icoana. Să aveţi mare evlavie, că prin ea se va săvârşi o mare minune. Această icoană pare neagră, dar până la urmă se va lumina toată, şi ochii Mântuitorului, care-i vedeţi că sunt închişi, se vor deschide”. Astăzi suntem martorii adeveririi acestor cuvinte. La aproape 200 de ani de la acel moment, icoana s-a luminat pe mai bine de jumătate din suprafaţă. Există teama că în momentul curăţirii complete a icoanei omenirea va cunoaşte o mare catastrofă.

celic_dere

În incinta mănăstirii sunt parcuri cu iarbă, flori, arbuști și arbori, precum și alei betonate pentru circulație, prevăzute cu bănci pentru odihnă.

„Marele Dicționar geografic al României” consemnează în anul 1902 că „maicile sunt în număr de 83” și că „lângă mănăstire se mai află și o peșteră unde se îngroapă morții începând de la 1860. Peștera e lungă de câteva sute de metri, începând de la mănăstire și răspunzând tocmai la Telița. Are mai multe răsuflături”. Tunelul încă nu a fost cercetat.

În anul 1909, în Mănăstirea Celic Dere a funcționat o scoală primara și una profesională în limba română. Cărțile de citire erau Ceaslovul, Psaltirea și Octoihul. Au existat aici și ateliere de pictură bisericească și țesături de broderie. Astăzi există un atelier de covoare.

 

De văzut:

  • mormântul ctitorului Athanasie Lisavenco (1800-1880), ale cărui moaște (mâna neputrezită) sunt depuse într-o mică raclă foarte frumos argintată, așezată pe dreapta în paraclis
  • Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni
  • Icoana făcătoare de minuni a Mântuitorului, care se curăță singură.
  • Muzeul mănăstirii cu obiecte cu valoare istorică, artistică și documentară: 27 de documente scrise în limba turcă, arabă și persană; Biblia lui Șerban Cantacuzino de la 1688; icoana Maicii Domnului de la anul 1600; manuscrise și tipărituri din perioada anilor 1696 – 1898.

Adresa: comuna Frecăței, 827075, județul Tulcea

Căi de acces: mănăstirea este situată peDN229A, între satele Telița și Poșta, de la Tulcea spre Isaccea, la 60 km sud-est de Galați (DN22, DN229A), 19 km sud-est de Isaccea și 23 km sud-vest de Tulcea.

Coordonate GPS: 45°7’36.03″N, 28°34’48.59″E

Stareță: stavrofora Casiana Mareș

Contact: 0723.366.351, 0751.102.317

Cazare: 10 locuri