Mănăstirea Dervent – locul unde trupurile şi sufletele bolnave se pot vindeca

Mitropolia Munteniei și Dobrogei
Arhiepiscopia Tomisului
Județul Constanța

18 viețuitori

 

Mănăstirea Dervent, cu hramul Izvorul Tămăduirii, Sfânta Parascheva (biserica mare), Sfântul Gheorghe (paraclis), Înălțarea Sfintei Cruci (absida paraclisului  ce adăpostește Crucea de leac), se află în satul Galița, la aproximativ 20 de kilometri de frontiera cu Bulgaria, venind dinspre Ostrov, pe un deal de unde pot fi admirate apele sclipitoare ale Dunării. Zidurile albe, acoperișurile roșii și turlele argintii atrag atenția de la distanță.

sfanta-cruce-dervent

În timpul lui Dioclețian (285-305), în Dobrogea (Scythia Minor) au fost martirizați mai mulți creștini: Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius, Zosim, toți acești sfinți fiind consemnați în Acta Sanctorum, fără a se menționa însă locul martiriului lor. Nu departe de Dervent, în cetatea Silistra, au primit mucenicia: Maximus, Quintilianus, Dadas, Iulius, Secondo, Dasius. În acea perioadă, pe locul unde acum se află biserica mănăstirii, au fost martirizați patru creștini ale căror nume nu ne sunt cunoscute, păstrându-se însă patru cruci de piatră, ce s-au dovedit a fi tămăduitoare de neputințe trupești și sufletești – anumiți cercetători și istorici considerând că ar putea fi vorba de unii dintre martirii amintiți mai sus.

Picture 418

Tradiția fixează la o biserică de mănăstire (secolul XI), distrusă de pecenegi (1036 d. Hr.). După Războiul de Independență (1877-1878), crucile, respectate chiar și de sultanii turci, sunt redescoperite de către un cioban surdomut care, adormind în apropierea acestora, s-a trezit vindecat. Vindecarea nu va fi una singulară. Protosinghelul Atanasie Negară va ține la începutul secolului trecut, pentru o lungă perioadă, o evidență amănunțită a vindecărilor petrecute la „sfintele cruci nepuse de mână omenească, ci crescute natural din pământ”.

2184_6080_1

Dintre cele patru Sfinte Cruci care au existat iniţial la Dervent, una mare şi trei mai mici, după cum spune tradiţia „crescute din pământ”, în prezent se mai află două: cea mare, care are puteri tămăduitoare, este adăpostită în paraclisul din partea stângă a bisericii, iar cea mică se află în afara bisericii, în stânga altarului şi la ea se vindecă animalele bolnave. Celelalte două cruci mici au fost scoase din pământ, după cum arată legenda, în timpul stăpânirii otomane.

Crucea cea mare, din paraclisul din stânga bisericii, are dimensiunile de 0,71/ 0,60 m. Întrucât există obiceiul de a se dormi peste noapte lângă Sfânta Cruce, s-a renunţat la a se sluji în paraclisul în care aceasta se află, dar în mod curent se săvârşeşte aici Taina Sfântului Maslu şi se citesc rugăciuni pentru bolnavi. De-a lungul anilor, unii pelerini, dorind să posede fragmente din această sfântă relicvă, în elanul lor nechibzuit au ciobit-o în fel şi chip, motiv pentru care ea a fost acoperită cu o tablă nichelată frumos ornamentată, având reprezentată pe o faţă icoana Sfântului Apostol Andrei, iar pe cealaltă, Răstignirea Mântuitorului.

În anul 1923, PreaSfințitul Ilarie Teodorescu al Tomisului înființează o mănăstirea pe terenul donat de familia Andreevici și Paraschiva Gheorghiu.

În anul 1934, paraclisul care adăpostea sfintele cruci va arde din temelii, icoanele rămânând însă neatinse de foc.

În anul 1936, PreaSfințitul Gherontie al Tomisului pune piatra de temelie a actualei biserici, ridicată după proiectul arhitectului N. Săndulescu și sfințită pe 13 septembrie 1942, dată la care preacuviosul părinte Elefterie Mihail a fost  numit stareț al mănăstirii.

În anul 1959,. prin Decretul 410, mănăstirea a fost închisă timp de zece ani. Din anul 1970 a funcționat ca biserică de mir a satului învecinat , Galița, clădirile care au aparținut mănăstirii fiind folosite de IAS Ostrov până în anul 1990.

Pe 2 februarie 1990, părintele Elefterie Mihail primește binecuvântarea de redeschidere a mănăstirii. În același an, pe 12 mai, la vârsta de 90 de ani, renumitul duhovnic dobrogean se mută la Domnul, fiind înmormântat în partea dreaptă a Ffântului Altar.

Mănăstirea este astăzi una dintre cele mai înfloritoare dintre Dunăre și mare.

În apropierea mănăstirii se află cetatea bizantină Păcuiul lui Soare (secolul X), considerată de către mulți cercetători ca fiind vechea cetatea Vicina, din care a fost adus în anul 1359 la Curtea de Argeș, primul mitropolit al Țării Românești, Iachint.

În anul 2011 la Dervent s-a pus piatra de temelie a unei noi biserici cu hramul Sfântul Iachint de la Vicina.

De văzut:

  • Izvorul Tămăduitor, aflat la aproximativ 700 m distanță de biserica principală a mănăstiriiAdresă: Bumbești Jiu, strada Lainici, 215100, județul Gorj

Adresă: sat Galița, comuna Lipnița, 907224, județul Constanța

Acces: DN3, Constanța-Ostrov; la 123 km sud-vest de Constanța

Coordonate GPS: 44°6’30.28″N, 27°28’50.59″E 

Stareț: arhimandritul Andrei Tudor

Contact: 0241.857.707

Site: www.dervent.ro

Cazare: 60 de locuri