Mănăstirea Izvorul Miron – „Voronețul Banatului”

Mitropolia Banatului
Arhiepiscopia Timișoarei
Județul Timiș

8 viețuitoare

 

Mănăstirea Izvorul Miron poartă hramul Sfântului Prooroc Ilie Tezviteanul (biserică) și Izvorul tămădurii (paraclis). Aceasta se află în satul Românești, comuna Tomești, județul Timiș, într-o dumbravă minunată cu ape termale și lacuri cu nuferi, fiind unica biserică bănăţeană cu picturi exterioare, după tradiţia bucovineană.

A fost înființată în anul 1912 la inițiativa Episcopului Miron Cristea (viitor Patriarh al României), după ce acesta vizitase în anul 1910 parohiile din zonă. Săvârșind Sfânta Liturghie în aer liber, în dreptul unui izvor cu apă caldă, numit apoi de localnici „Izvorul lui Miron”, a rămas fermecat de frumusețea peisajului şi a hotărât să ridice aici o mănăstire. Mănăstirea a fost sfințită în anul 1931 cu hramul Sfântul Prooroc Ilie, după numele de mirean al lui Miron Cristea, de episcopul Caransebeşului, Iosif Traian Bădescu, căci Miron Cristea devenise patriarhul României.

izvorul_lui_miron-22433

Elie Miron Cristea, personalitate a anilor interbelici, a fost tuns în monahism în anul 1902 la Mănăstirea Hodoş-Bodrog de lângă Arad. La un an mai târziu a fost hirotonit ieromonah, iar în 1908 a fost ridicat la rangul de protosinghel, desfăşurând o remarcabilă activitate pentru emanciparea culturală a românilor din Ardeal. După 1909, când a fost ales episcop al Caransebeşului a apărat şcolile confesionale româneşti din Banat, apoi a făcut parte din delegaţia care a prezentat actul unirii de la Alba Iulia la Bucureşti şi în semn de recunoaştere a meritelor pe care le-a avut în lupta pentru unire a fost ales să ocupe scaunul vacant de mitropolit primat al bisericii ortodoxe din România întregită, fiind cel care a realizat unificarea bisericii. Potrivit prevederilor constituţionale a devenit senator de drept, iar în urma proclamării autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române şi a ridicării Mitropoliei Ungro-Vlahiei la rang de patriarhie, a devenit, în 1925, primul patriarh al României. Patriarhul a făcut parte din Consiliul de Regenţă, iar în 1939, anul săvârşirii sale din viaţă, era prim-ministrul regelui Carol al II-lea. Este înmormântat în biserica patriarhală din Bucureşti.

Intrarea în sfântul lăcaş se face pe o poartă mare, de lemn, încrustată cu sculpturi care reprezintă scene religioase şi acoperită cu şindrilă, după modelul vechilor porţi româneşti maramureşene. De aici porneşte o alee lungă care trece printre izvoarele cu apă caldă, acoperite cu nuferi, şi duce la mănăstirea ridicată tot în apropierea unui izvor cu apă semitermală, de 18 grade, despre care se spune că este tămăduitoare. Biserica, ridicată din cărămidă pe o fundaţie de piatră, are formă de navă, după modelul bisericilor bizantine, dar pereţii au fost pregătiţi pentru pictură abia în 1979. Maniera în care a fost pictată, atât în interior, cât și la exterior, a făcut ca aceasta să fie supranumită „Voroneţul Banatului”. Pereţii exteriori sunt împodobiţi cu picturi de la soclu până la cornişă, în trei registre, scenele religioase fiind pictate pe un fond albastru, care aminteşte de vestita mănăstire moldovenească. Pictura a fost realizată de pictorul timişorean Ion Sulea Gorj aceasta fiind unica biserică bănăţeană cu picturi exterioare, după tradiţia bucovineană. Iconostasul a fost lucrat de protosinghelul Ieronim Balintoni, care a trăit în acest aşezământ, dovedindu-se a fi şi un sculptor talentat. S-au ridicat şi chilii pentru călugării aşezaţi aici, iar în urma lucrărilor de restaurare din 1980 şi a pictării aşezământului monahal, biserica a fost resfinţită în 1991, păstrând acelaşi hram.

În 1995, după ce stareţ al mănăstirii a fost numit ieromonahul Lucian Mic, venit de la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, au început lucrările de construcţie ale unui întreg ansamblu monahal: un paraclis de vară în care se oficiază slujbele la marile sărbători şi la hramul mănăstirii, un paraclis de iarnă al cărui hram este în vinerea din Săptămâna Luminată, de Izvorul Tămăduirii, un corp de chilii, o bibliotecă şi mai multe locuri de cazare pentru pelerini. Noul paraclis a fost sfinţit în vara anului 2003 de Prea Sfințitul Episcop-vicar Lucian Lugojanu, fost stareț al mănăstirii.

În anul 1990 a fost amenajat aici şi un muzeu religios, cu icoane pe lemn şi sticlă, cărţi vechi bisericeşti, iar printre rarităţi se află o cădelniţă din Ţara Sfântă.

Mănăstirea Izvorul lui Miron a devenit mănăstire de maici, după ce Mitropolia Banatului i-a înlocuit pe călugării de la Româneşti care aproape că reuşiseră să distrugă vechea biserică.

Împrejurimi: 

  • Biserica de lemn Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (secolul XVIII), Românești
  • Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1794), Curtea
  • Peștera Românești, renumită pentru acustica deosebită și concertele ținute aici

Căi de acces: DN69 68A Lugoj-Traian Vuia-Făget-Coșava, apoi la dreapta DJ684 Românești (50 km)

Coordonate GPS: 45°49’5.56″N, 22°19’24.71″E

Stareță: monahia Harisa Cruceanu

Contact: 0741.707.722