Mănăstirea Mraconia

Mitropolia Olteniei
Episcopia Severinului și Strehaiei
Județul Mehedinți

4 viețuitoare

 

Mănăstirea Mraconia cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril și Sfânta Treime este așezată într-un loc pitoresc, în comuna Duhova, pe malul stâng al Dunării, în defileul întins între Orșova și Moldova Nouă. A fost ridicată pe locul unui fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre, în Cazanele Dunării, fiind cel mai frumos loc din țară.

Mănăstirea a fost cunoscută și ca Mănăstirea din Valea Dunării sau de la Ogradena Veche, o comună din apropiere. Cuvântul „mraconia” înseamnă „loc ascuns” sau „apă întunecată”.

manastirea-mraconia1

Potrivit mărturiilor documentare, Mănăstirea Mraconia a fost ctitorită la jumătatea secolului al XV-lea, în anul 1453, după cum scrie într-o cronică din anul 1829 renumitul cronicar Nicolae Stoica din Hațeg, fost protopop al Mehadiei:

„de frica turcilor, și îndeosebi după bătălia nefericită de la Varna și după ocuparea Constantinopolului în 1453, călugării de la Mraconia s-au refugiat la Orșova”.

În locul vechii biserici cu hramul Sfântului Proroc Ilie, în anul 1523, dregătorul regiunii de graniță a Caransebeșului și Lugojului, banul Nicolae Gârlișteanu, sub jurisdicția Episcopiei de la Varset, ridică o altă biserică, ce va fi distrusă în războiul ruso-austro-turc din anii 1787-1792. În anul 1788 mănăstirea era încă locuită, iar în 1800, tencuiala interioară încă era vizibilă.

În anul 1823 a fost descoperită sub ruinele mănăstirii, sigiliul vechiului locaș care prezintă inscripția slavona: „Peceat manastirea Lubostinie Hram Uspenia Presvistaia Bogaraditi Leto 1735.” Iar în anul 1853 s-a mai gasit sub ruine o icoană a Maicii Domnului dusă mai târziu la o expoziție din Viena de pictorul Victor Schram din Munchen.

Între anii 1931 și 1947 s-a început reconstruirea mănăstirii, ridicându-se o nouă biserică acoperită cu șindrilă, datorită activității intense a monahului Alexe Udrea.

Mănăstirea Mraconia a cunoscut toate vitregiile istoriei, începând de la pustiirea năvălitorilor, plata peșcheșului, stăpâniri străine și până la a fi înghițită de apele Dunării în anul 1967 ca urmare a construirii hidrocentralei de la Porțile de Fier I. Mănăstirea nu a mai primit dreptul de a fi reconstruită în alt loc, ajungând să fie cunoscută sub numele de „Mănăstirea de sub ape, Mraconia”. De la biserica inițială se păstrează ușile împărătești și o candelă, aflate la muzeul parohial de la Eșelnița.

După anul 1989, Mitropolia Olteniei a avut inițiativa reînființării Mănăstirii Mraconia, în anul 1993 punându-se piatra de temelie a noii biserici, iar în anul 1995, cu binecuvantarea Preasfințitului Nestor Vornicescu și cu aprobarea Sfântului Sinod, s-a reînființat acest așezământ. De zidirea bisericii s-a ocupat preotul Cristian Tartea, transferat de la parohia Dubova.

Biserica din zid de caramida, în formă de cruce a fost terminată în anul 1999, în prezent fiind în stadiul de pictură. Este compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor deschis, devenind din anul 2008 mănăstirea de călugărițe.

De văzut:

  • Cazanele Dunării
  • Statuia lui Decebal sculptată în munte
  • podul lui Traian
  • placa memorială romană „Tabula Traiana”, având 4 metri lungime și 1,75 metri înălțime

statuia lui decebal sculptata in munte

Căi de acces: DN57 Orșova-Moldova Nouă, 20 km

Coordonate GPS: 44°38’14.96″N, 22°17’37.08″E

Date de contact: monahia Teodora Angheluță – 0757.421.985