Mănăstirea Voroneț – Capela Sixtină a Orientului care redă Biblia în imagini

Mitropolia Moldovei și Bucovinei
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Județul Suceava

12 viețuitoare

 

Mănăstirea Voroneț, cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și Sfântul Daniil Sihastrul, se află în Gura Humorului, sub obcini împădurite de răcoare și de pace.

Biserica mănăstirii a fost ctitorită de către voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt, domnul Moldovei între anii 1457 – 1504, în numai trei luni și trei săptămâni, din 26 mai până în 14 septembrie 1488.

În cronica sa, Ion Neculce notează:

„Iară Ștefan-vodă, mergând de la Cetatea Neamțului în sus, spre Moldova, au marsu pe la Voroneț, unde trăie un părinte sihastru, pre nume Daniil. Și bătând Ștefan-vodă în ușa sihastrului să-i descuie, au răspunsu sihastrul să aștepte Ștefan-vodă afară până ce și-au istovit sihastrul ruga. Și după ce și-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat în chilie pre Ștefan-vodă. Și s-au spovedit Ștefan-vodă la dânsul. Și au întrebat Ștefan-vodă pre sihastru ce va mai face, că nu poate să se mai bată cu turcii: închină-va țara la turci au ba? Iar sihastrul a zis să nu o închine, că războiul este a lui, numai, după ce va izbândi, să facă mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii”.

În pisania aflată deasupra ușii din pronaos stă scris:

„Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, Fiul lui Bogdan voievod, a început să zidească această casă în mănăstirea de la Voroneţ, întru numele Sfântului şi Slăvitului şi Marelui Mucenic, purtător de biruinţă, Gheorghe, în anul 6996 (1488), luna 26, în lunea după coborârea Sfântului Duh; şi s-a sfârşit în acelaşi an, luna septembrie 14”.

Primul stareț al mănăstirii de călugări a fost Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, duhovnic renumit al Moldovei și sfetnic a domnitorului, mormântul său aflându-se în pronaosul bisericii, făcând din Voroneț o adevărată lavră a isihasmului românesc.

În anul 1547 Mitropolitul Grigorie Roșca (ce se odihnește în pridvor) adaugă bisericii un pridvor închis și pictura exterioară, cu celebrul fond „albastrul de Voroneț”, considerată una din capodoperele culturale ale lumii, unic în lume și cunoscut ca roșul lui Rubes sau verdele lui Veronese. Pictura exterioară datează din timpul domniei lui Petru Rareș, realizată la un înalt nivel artistic, fiind socotită drept cel mai reușit ansamblu al artei feudale moldovenești. Figurile biblice din aceste fresce exterioare sunt apropiate de viață, însuflețite, firești. Frescele se disting prin coloritul lor viu, apropiat de cel al naturii înconjurătoare și în care predomină verdele și albastrul, prin compoziția larg desfășurată a diferitelor scene.Pe fondul albastru este prezentat „Arborele lui Iesei” sau Genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar pe coloane sunt pictați filozofii greco-latini. Sunt căutați cu privirea Aristotel și Platon, iar pe absida laterală reține atenția „chipul ascetic al Sfântului Onufirie”. Impresionează în mod deosebit scena Judecății de Apoi de pe latura de apus.O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte).

Pictura interioară datează în cea mai mare parte din timpul lui Ștefan cel Mare. În stânga ușii de la intrare este zugrăvit chipul aureolat al Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Deasupra ușii străjuiește Icoana „Deisis”. Pe contrafort este pictat Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, patronul mănăstirii, iar pe primele rânduri ale acestui ansamblu de pictură, sus, „Acatistul Sfântului Nicolae” și mai jos, „Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava”. În pridvor pictura reprezintă calendarul creștin-ortodox, iar pe multe icoane se văd nume și zgârieturi, semne ale celor 206 ani de pustiire. Deasupra ușii de la intrare, în pronaos, se află o minunată icoană – „Dulcea îmbrățișare„ și mai sus inscripția în piatră ce precizează numele ctitorului și timpul înălțării mănăstirii.

În pronaos se află, străjuit de o candelă aprinsă, mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul. Tabloul votiv al întemeietorului se află în naos. Măria Sa, Ștefan cel Mare și Sfânt, pictat în anul 1496 împreună cu Doamna Maria-Voichița și Bogdan, moștenitorul, închină, prin mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Mănăstirea Voroneț  Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru a-i mulțumi că l-a ajutat în lupta împotriva cotropitorilor turci.  Catapeteasma este din lemn de tisa, aurit, ușile împărătești fiind o adevarată capodoperă de sculptură în lemn.

Mănăstirea Voroneț este împrejmuită de ziduri groase, ca de cetate, acestea neavând totuși dimensiunile și masivitatea celor de la mănăstirile Putna, Moldovița sau Sucevița.

Mănăstirea Voroneț este unică și din punct de vedere al acusticii. Din orice colț al sfântului lăcaș se aude la fel de clar liturghia, iar această cântare răzbate foarte clar și în exterior. Atunci când sunt trase, clopotele dăruite de voievod mănăstirii încă de la întemeiere, realizate dintr-un aliaj de bronz, argint și aur, cheamă de peste veacuri numele ctitorului: „Ștefan-Vodă, Ștefan-Vodă” ca într-o veșnică pomenire. Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoare bisericești. Acest lucru a fost practicat și de urmașii săi la domnie, Bogdan al III-lea, Petru Rareș și Alexandru Lăpușneanu care dăruiesc sau confirmă anumite donații către mănăstire. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte sărbători religioase.

În anul 1490 la Voroneț se fondează o scriptorie în care erau copiate cărțile necesare oficierii slujbei religioase, cel mai bun exemplu fiind copierea unui Tetraevanghel de la 1490 de către călugărul Pahomie, din partea locului. Se consideră că aici a fost înființată, ca și la alte mănăstiri, o școală de slavonie unde erau aduși pentru instruire și educație copii de boieri și de preoți care învățau pentru a deveni preoți, copiști de cărți, dieci pentru cancelariile ținuturilor și orașelor, dascăli pentru biserici și școli.

Descoperirea Psaltirei voronețene și a Codicelui voronețean, i-a determinat pe cercetători să considere că de pe timpul aflării lui Grigore Roșca la Voroneț, activa o școală mănăstirească în care se studia în limbile slavonă și română. Puține sunt însă exemplele care ar demonstra că un tânăr sau un monah și-a făcut studiile la școala mănăstirească de la Voroneț. În una din însemnările de pe Tetraevangheliarul din 1550-1551, dăruit de mitropolitul Griogore Roșca, mănăstirii Voroneț: „… unde din fragedă copilărie m-am închinat lui Dumnezeu, cu rugăciunea Sfântului părinte al nostru Daniile cel nou, și unde am primit cinul îngeresc, și unde mult m-am trudit cu sufletul”, reiese că înaltul prelat moldovean s-a format ca preot sub supravegherea monahilor din partea locului.

 

Până în anul 1785 a fost mănăstire de călugări.

Mănăstirea a fost închisă odată cu anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1785. S-a reînființat în anul 1991 ca mănăstire de călugărițe.

De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica este printre prețioasele biserici vechi care păstrează arhitectura originară de stil „moldovenesc”.

Mănăstirea Voroneț este monument istoric, fiind inclusă în lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

De văzut:

  • pictura exterioară cu celebrul „albastru de Voroneț” și „Judecata de Apoi”
  • mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul

Adresă: strada Voroneț, nr. 166, Gura Humorului, 725300, județul Suceava

Căi de acces: din Gura Humorului în Voroneț, pe DJ1770, 4 km

Coordonate GPS: 47°31’2.36″N, 25°51’51.09″E

Stareță: stavrofora Irina Pântescu

Contact: 0230.235.323, 0230.232.413

Cazare: nu are posibilități de cazare