Fostul Schit-metoh Merișani – Didești

Satul Merișani, județul Teleorman; există localități omonime, iar vatra medievală trebuie localizată documentar · Hram: Sfântul Nicolae (hramul bisericii de lemn asociate)

Schit-metoh asociat Mănăstirii Didești și unei biserici de lemn din satul Merișani. Sursele consemnează dania Irinei Monahia din 1765 și folosirea bisericii și moșiei ca dependințe ale schitului; identificarea precisă a localității omonime și a vetrei cere cercetare suplimentară.

Istoric

Istoriografia locală descrie o biserică de lemn ridicată de Drăgușin Merișanu înainte de secolul al XVIII-lea. La 19 martie 1765, Irina Monahia a lăsat prin diată Mitropoliei Bucureștilor moșia sa din Merișani și biserica; ulterior, Mitropolia le-a cedat Schitului Didești, care folosea biserica pe post de chilii. Sursa eparhială din 2011 include Merișani între vetrele monahale pentru care lipsesc confirmări riguroase arhivistice ori arheologice. În Teleorman există localități omonime, deci amplasamentul nu este atribuit unei comune actuale fără probă.

Surse și documentare

Amalia Larisa Costina Nică (Dide), O istorie a județului Teleorman din Evul Mediu și până la începutul Epocii Moderne, rezumatul tezei de doctorat, Universitatea Valahia, 2021
inventarul vetrelor monahale teleormănene și trimiterile la documentele de arhivă
Revista Biserica Ortodoxă a Episcopiei Alexandriei și Teleormanului, anul XIII, 2011 — sinteză și rezerve documentare privind vechile vetre monahale
lista schiturilor metoh menționate de istoriografie, precizarea explicită că unele situri nu sunt confirmate riguros arhivistic sau arheologic
Ion N. Mailat, „Schit metoh al Mănăstirii Didești la Merișani”, Glasul Bisericii, anul XXXIII, nr. 3–4, 1974
biserica de lemn și satul Merișani, legătura istorică a schitului cu Didești și documentul din 1765

Informații verificate la 12.10.2026.