Schit · Vaslui
Fostul Schit Șișcani – Goescu
La nord-vest de satul Șișcani, comuna Șișcani; zona Obârșia Lărgii și toponimul „La Mănăstirea”
Așezământul monahal de la Șișcani, numit în documente și Goescu, este atestat prin toponimul „La Mănăstirea” din 1641 și prin egumenii Macarie și Misail din secolele XVII–XVIII. Schitul este documentat până în 1818; hramul și momentul încetării nu sunt stabilite sigur.
Istoric
Studiul lui Costin Clit leagă toponimul „La Mănăstirea”, aflat mai sus de satul Șișcani, la Obârșia Lărgii, de un așezământ monahal. În 1641, Ștefan Burlamiz a dobândit locul de la Lepădat, fiul lui Ionașco Goescul, și a construit acolo un schit. Egumenul Macarie este menționat ca egumen al schitului Goescu în 1690 și al mănăstirii Goescu în 1692; călugărul Misail și alți monahi apar în acte ulterioare. Documentele cercetate ajung până în 1818. Articolul discută în vecinătate și Mănăstirea Tulbure, probabil cu începuturi în secolul al XV-lea, fără a demonstra că este aceeași instituție; fișa păstrează distinctă doar identificarea Șișcani/Goescu și nu afirmă hramul ori data dispariției.
Surse și documentare
- Costin Clit, „Schituri și mănăstiri dispărute din Eparhia Hușilor: Șișcani și Viișoara, documente inedite”, Horeb, nr. 2 (2020), pp. 247–280
toponimul și întemeierea din 1641, egumenii și atestările 1690–1818, precizarea autorului că relația cu Mănăstirea Tulbure nu este demonstrată
Informații verificate la 12.10.2026.