Mănăstirea Plumbuita

Istoric

Primul ctitor a fost Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul și al Doamnei Chiajna. Un hrisov din 1 iulie 1564 confirmă proprietățile mănăstirii, fără să stabilească dacă biserica era deja terminată. Mănăstirea a fost reînființată în 1943 ca obște de maici, apoi a redevenit mănăstire de călugări în 1951. În incintă a funcționat Institutul Mănăstiresc Sfânta Fecioară Maria; obștea a avut un rol important în restaurare, sculptură și pictură bisericească. Hramurile actuale sunt Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Ierarh Nicolae. La 24 iunie 2026, obștea Mănăstirii Plumbuita a prăznuit hramul istoric al Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Relatarea Arhiepiscopiei Bucureștilor confirmă slujirea liturgică, participarea obștii conduse de protosinghelul Justin Bulimar și păstrarea unui fragment din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul în patrimoniul mănăstirii.