Ruinele Mănăstirii Pinu – Nașterea Maicii Domnului

Istoric

Așezământul de la Pinu a avut o biserică veche de lemn și este documentat în actele moșiei Brăești. Cercetarea publicată în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice citează un hrisov din 1630 care îl numește pe Stanciu vistier drept ctitor al mănăstirii și arată că așezământul a devenit domnesc, fiind închinat de Matei Basarab Episcopiei Buzăului. Pisania bisericii de piatră consemna ridicarea ei de către Matei Basarab în 1648, cu hramul Nașterea Maicii Domnului. RAN plasează ruinele lângă Izvorul Pinului, la circa 1,5 km vest de sat, și datează mănăstirea în secolele XVI–XVIII. Primăria Brăești confirmă rolul lăcașului ca focar de cultură și spiritualitate și existența actelor copiate ori emise acolo. Studiul lui Emil Lupu completează documentarea sitului Pinu: mănăstirea este atestată la 29 august 1582, pe o pantă a dealului Brăeștilor, lângă un diapir de sare și la aproximativ 2 km de satul Pinu. Documentul o numește „Pinu” și arată că primise o ocină încă din vremea unui domnitor Radu, fără ca acesta să poată fi identificat sigur. Alte pasaje din studiu descriu și vechiul ansamblu Pinu Mare, dispărut, precum și biserica de bârne de la Pinu Mic demolată în 1864; acestea sunt mențiuni istorice distincte și nu sunt contopite automat cu profilul existent.