Schitul Cuviosul Rafail de la Bursucani

Istoric

Biserica vechiului schit a fost ridicată în 1793, la marginea satului Bursucani, de ieromonahii Ioasaf și Aloman, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnilă și Iamandi. Schitul a funcționat ca mănăstire de maici până la secularizarea din 1864, apoi biserica a devenit parohială și a fost distrusă la cutremurul din 1940. În 2008, Arhiepiscopia Dunării de Jos a hotărât reînființarea Schitului Zimbru pe vechiul amplasament, în cinstea Sfântului Rafail de la Bursucani; piatra de temelie a noii biserici a fost pusă în 2009, iar ruinele bisericii vechi au fost descoperite în 2011. Apare și sub numele Schitul Zimbru, metoc al Mănăstirii Adam, în cătunul Zimbru al satului Bursucani. În sursa de catalog consultată era turnată doar fundația unei biserici cu hramul Cuviosului Rafael; această mențiune istorică privește aceeași vatră monahală și nu este o locație separată de schitul actual al Cuviosului Rafail. RAN înregistrează fundația de piatră a bisericii vechi ca sit 75560.01: schitul cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost ridicat în 1793 de ieromonahii Ioasaf și Aloman, a funcționat până în 1864 și a fost distrus la cutremurul din 1940. Ruinele au fost cercetate în 2011; înregistrarea se referă la vechea vatră a schitului reînființat în 2008, nu la un al doilea așezământ.